Un Atletico puțin mai colorat

Sunt puțini fani ai fotbalului care apreciază stilul mai defensiv al echipelor. În special de la apariția lui Guardiola în antrenorat, o majoritate covârșitoare vrea să vadă de la orice echipă un fotbal bazat mult pe pase. Antrenorul care preferă apărarea aglomerată este de mulți criticat. Cholo Simeone însă cu acest stil nu a transformat doar Atletio Madrid, ci aproape toată liga spaniolă. După rezultatele importante reușite la Atleti din decembrie 2011 și până în septembrie 2018, modul în care își așează echipa în teren argentinianul, a devenit un exemplu de copiat pentru mai mult de 60% dintre echipele din La Liga.

Ceea ce a livrat echipa roji-blanco însă în ultimele 2 sezoane ca performațe a lăsat mult de dorit. Fără implicare în lupta pentru trofeele interne și eliminările cu Juventus, într-un context favorabil după meciul tur, și eșecul cu Leipzig au pus anumite întrebări despre ce mai poate produce Simeone la formația de pe Wanda Metropolitano.

Strategia de bază a rămas aceeași. Un sistem 4-4-2 pe non-posesie, liniile foarte scurte, mai mereu cu unul dintre cei doi atacanți coborât în fața mijlocașului care inițiază faza de construcție a adversarului sau chiar ambii foarte jos și bineînțeles cu o agresivitate dusă până la limita regulamentului. Acestea sunt principalele motive pentru care Atleti are doar 2 goluri primite în acest sezon de La Liga. În planul tactic de posesie, ideologia s-a păstrat, dar nu în întregime. Jocul vertical a rămas arma principală. Echipa este reactivă de cele mai multe ori după recuperare și aduce foarte rapid balonul spre careul advers.

Ce a adus nou Cholo?

Poate și puțin forțat de accidentarea lui Renan Lodi, lăsat fără Partey în ultimele ore de mercato, dar și cu ideea ce îi apartine de a îl transforma pe Marcos Llorente, Atletico Madrid a devenit o echipă mai elastică și mai flexibilă. Sistemul ofensiv nu mai este unul rigid. În posesie madrilenii se transformă din 4-4-2, într-un 3-4-3, o formulă care acoperă mai bine terenul și prin care sunt aduși mai mulți oameni în fața porții.

În primul rând fără Renan Lodi în flancul stâng, Cholo l-a ales pe Mario Hermoso în poziția aceea, dar s-a adaptat la calitățile fostului jucător de la Espanyol, iar pe faza de posesie acesta nu avansează, ci rămâne la nivelul celor 2 fundași centrali. În schimb fundașul dreapta, Trippier, este mult mai ofensiv și avansează la nivel cu mijlocașii centrali, ba chiar și cu belgianul Carrasco.

Ceea ce se întâmplă în ofensivă este și mai interesant. Omul de bandă dreaptă, fie că este Marcos Llorente, fie că este Angel Correa, acesta ajunge la nivel cu cei 2 atacanți. Mobilitatea acestora, fie că e vorba de Joao Felix, Luis Suarez sau Correa duce la deplasare unuia dintre ei ușor spre stânga, iar verticalizările de un nivel superior cu Koke și Saul poziționați pe pozițiile lor naturale, creează un Atletico Madrid mai ofensiv, mult mai periculos și în mod normal mai creativ.

În urma succesului cu Barcelona, primul din campionat după 10 ani și prima victorie cu Cholo la timonă în La Liga contra catalanilor și prin ce a arătat în acest start de campionat, atât pe teren, cât și echilibrul dintre conducere și antrenor,o face pe Atletico să aibă un mic plus în fața rivalelor Real Madrid și Barcelona. Se repetă istoria din sezonul 2013/2014?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s