The Special One is back in London

Nu e așa că fără Mourinho e puțin prea multă monotonie la conferințele de presă? Sigur nu atunci când vorbim de declarațiile lui Jürgen Klopp, dar e clar că managerul portughez a făcut aproape fiecare conferință de presă interesantă. Fie că a fost la instalarea unei echipe, înainte de un meci dificil sau chiar după o partidă de Carabao Cup. Din acest punct de vedere cred că oricine îl dorea din nou pe banca tehnică. Din punct de vedere al jocului probabil mai puțin. Indiferent că în ultimele două mandate, de la Chelsea, respectiv Manchester United a câștigat trofee, senzația lăsată de Mourinho a fost că sezonul 2011/2012 a fost ultimul în care a dovedit că e cel mai bun antrenor din lume.  În acel sezon a câștigat La Liga contra unei echipe formidabile a Barcelonei, un succes care l-a îndepărtat pe Guardiola de Nou Camp și a fost aproape de a o duce pe Real Madrid în finala Uefa Champions League. Loviturile de departajare l-au împiedicat însă și i-au stopat drumul către ultimul act, așa cum se întâmplase pentru el și în penultimul act cu Liverpool în 2007, pe când era pe banca lui Chelsea.

În vara lui 2013 a revenit la Chelsea. În primul sezon a dus echipa până în semifinalele Ligii Campionilor, iar în al doilea an a câștigat Premier League. Demis spre finalul anului 2015, a așteptat să meargă pe „Teatrul viselor” pentru a își îndeplini marea dorință. Aceea de a ocupa postul de manager al lui Manchester United. Pe Old Trafford a câștigat Community Shiled, Carabao Cup și Uefa Europa League. Puțin pentru ceea ce își doreau fanii diavolilor și puțin pentru standardele pe care singur și le-a impus. Din punct de vedere ofensiv sau cel puțin al desenelor tactice, echipele sale nu au demosntrat un joc fantezist. Mai mereu echipele lui au fost orientate pe o organizare defensivă impecabilă și un joc de contraatac în cea mai mare viteză. Totuși chiar și aceste elemente au părut în regres față de ceea ce reușise la Inter sau Real Madrid. Pe banca echipei spaniole deține chiar recordul de goluri marcate al Realului într-un campionat. Jocul de contraatac al formației blanco era pur și simplu imposibil de oprit, așa cum chiar Pep Guardiola declara. De atunci însă modul lui de pregătire, capacitatea de a își forma echipa și de a își alege proprii jucători au părut să nu fie bine socotite.

Cu trecerea timpului și povestea sa de transformare din translator în antrenor, Mourinho a părut că a pierdut puțin din rutina de lucru. În special cu tinerii din ziua de astăzi. Acolo mereu a spus că nu se regăsește în generația de astăzi, în era modernă a fotbalistului. Atât în gândirea acestuia din teren, cât și în afara lui. Strategia sa și modul de lucru au fost mereu bazate pe partea fizică în condițiile în care majoritatea antrenorilor au venit cu noi implementări ce au dus la utilizarea balonului chiar și în cele mai sinple metode de pregătire. A fost probabil cel mai criticat manager din secolul XXI, dar în același timp și el este un mare critic.

Din acest weekend revine pe banca tehnică, la mai puțin de un an după demiterea de la Manchester United. Daniel Levy l-a contactat pentru a prelua frâiele echipei Tottenham Hotspur, iar portughezul a fost convins imediat. Au tot circulat zvonuri legate de Bayern Munchen. S-a scris într-o perioadă chiar că a fost în Bavaria pentru a negocia. Tot ce este posibil. Înclin să cred că modul său de abordare i-a determinat pe Karl-Heinz Rummenigge și Uli Hoeneß să spună pas acestei opțiuni. Alte variante probabil însemnau o și mai mare perioadă de așteptare pentru The Special One, opțiuni care nu însemnau siguranță.

Din ianaurie 2002, atunci când semna cu FC Porto nu a mai preluat o echipă din mers. Rezultatele slabe din ultimii ani l-au obligat să se întoarcă la ceea ce spunea în septembrie 2007 că nu v-a mai face. Dezamăgirile l-au adus adus în postura de a nu mai avea opțiunea de a refuza un club de first class. Acolo a fost dusă Spurs de Mauricio Pochettino. Nu un gigant al continentului, dar un club de primă clasă cu poziționări înalte în Premier League și disputatea finalei de Liga Campionilor din acest an fiind cel mai înalt nivel. Jose Mourinho rămâne un luptător. Indiferent că i se pot imputa sumele mari de bani plătite pe jucători, discuțiile aprinse cu liderii de vestiar și lipsa rezultatelor în special din Liga Campionilor din ultimul deceniu, portughezul atunci când a avut ocazia să meargă la cluburi sigure de trofeu în țara lor a refuzat. A preferat să meargă de fiecare dată unde a existat o concurență acerbă. Mereu a căutat progresul. A vrut să meargă la Madrid pentru a concura cu cea mai mare echipă a Barcelonei, și-a dorit să se lupte cu Guardiola și Klopp în 2016, iar acum vrea să o facă din nou. În condițiile în care televiziunile din Anglia plătesc foarte bine pentru analiști ca el. Nu este un tehnician versatil oricât și-ar dori. Filosofia sa de joc nu are flexibilitatea lui Pochettino și cu atât mai puțin jocul de construcție al lui Spurs nu va avea coerența din perioada argentinianului. Ce poate îmbunătăți Mourinho pe perioada imediat următoare poate fi energia fiziciă și psihică a jucătorilor, plus organizarea defensivă. Este un bun motivator și echipa poate progresa în perioada următoare, față de ceea ce a arătat din august și până acum. Lotul nu arată rău pentru modul cum vede el fotbalul. Are jucători de viteză în ofensivă și fotbaliști ce au capacitate mare de efort la mijlocul terenului.

Pierderea lui Pochettino pentru fanii lui Tottenham și admiratorii Premier League este mare, dar nu poți să nu te bucuri de faptul că din nou în Anglia sunt probabil trei din primii patru antrenori ai secolului XXI.